Primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouțanu, a inițiat o petiție pentru ca guvernanții să se răzgândească și să dea drumul la construcția noului stadion din municipiul de pe Cerna. Reamintim că premierul țării a anunțat că mai multe proiecte de infrastructură nu vor mai fi executate, din cauza lipsei banilor necesari. Terapie de șoc Stadionul din Hunedoara a fost inaugurat în data de 1 mai 1960, fiind construit în doar doi ani (între 1958 și 1960). Actualul Guvern al României începe o „terapie de şoc” care, în opinia mea, nu este necesară. Cel puţin nu în forma conturată până acum. Pe termen scurt, poate-o fi bine, dar pe termen mediu şi lung tot simplii cetăţeni vor avea de suferit, indiferent de vârstă, categorie profesională ş.a.m.d. Trec peste asta. Trec şi peste teoria (probată practic în ţările spre care ne uităm admirativ) conform căreia investiţiile publice, inclusiv cele care vizează construirea de stadioane, previn recesiunea economică şi asigură o continuitate a dezvoltării, în general. Sunt economişti cunoscuţi care argumentează mai bine ideea. Nu pot trece însă peste faptul că stadionul de la Hunedoara, după ani la rând de eforturi făcute de mine şi preşedintele CJ, Laurenţiu Nistor, este pus „pe pauză” doar ca să iasă bine calculele pe hârtie privind deficitul bugetar. Este singurul stadion promis de Guvernul României în Ardealul istoric şi singura investiţie majoră a Companiei Naţionale de Investiţii în Hunedoara, judeţul din care porneşte povestea poporului român. Fac un apel şi către parlamentarii judeţului Hunedoara, indiferent de apartenenţa politică. Este momentul să demonstreze cât de mult se luptă pentru acest judeţ uitat cu desăvârşire de cei aflaţi la putere. Să iasă şi să îşi declare public susţinerea pentru această investiţie. Să-i explice premierului că acest proiect nu este un moft. Să arate că, până acum, celelalte guverne au construit săli de sport, stadioane şi au făcut alte investiţii importante exact în oraşele din care provin cei care ne conduc acum. Că oprirea investiţiilor prin CNI sau prin Programul „Anghel Saligny” nu reprezintă decât o altă lovitură dată atât cetăţenilor Hunedoarei cât şi firmelor româneşti care s-au angajat să facă aceste lucrări. Nu vreau să cred că Hunedoara este, din nou, abandonată de Guvern. A mai fost o dată, în anii ’90 şi începutul anilor 2000, când tot Guvernul României a „rezolvat” problema tranziţiei economice prin indiferenţă totală, provocând un adevărat cataclism economic şi social tocmai în judeţul şi oraşul care, în anii ‘ 70 şi ’80, reprezentau unul dintre cei mai importanţi poli de dezvoltare ai României, fiind mai mereu în topul naţional în ce priveşte contribuţia la Produsul Intern Brut (Hunedoara era, la un moment dat, pe locul 3, după zona Bucureşti – Ilfov și Brașov). După 1990 … numai noi ştim prin ce-am trecut, cu toţii. Nu am cerut bani de salarii pentru Primărie, nu am cerut bani din fondul de rezervă al Guvernului cum au primit alţii din marile orașe, pentru investiţiile locale. Ne-am descurcat prin forţe proprii. Am cerut un stadion. Atât! Un simplu stadion ar fi o palidă consolare pentru toată suferința la care Guvernele României au supus Hunedoara decenii la rând. Nici măcar de o astfel de minimă reparație morală nu e în stare Guvernul României?! Petiția online: https://www.petitieonline.com/dup_65_de_ani_hunedoara_merit_un_stadion_nou